Acum 98 de ani, la Ismail, pe bratul Chilia, în Basarabia, care pe vremea aceea era pământ românesc, se năștea Ioan Chirilă, din tată lipovean și mama grecoaică. În 1940, cu Ioan în vârstă de 15 ani, familia Chirilă trecea Dunărea și se stabilea inițial la Galați. Liceul l-a făcut la Braila iar apoi s-a mutat la București unde, în 1949, a absolvit Facultatea de Drept. Sportul i-a fost aproape încă din copilărie. A jucat fotbal la Ismail si la Galati, sport pe care l-a abandonat din cauza unei accidentări:”La 19 ani, cu prilejul unui meci cu echipa DVA Galați, disputat undeva pe malul Dunării, mi-am fracturat piciorul drept (fractură triplă, prost tratată)”. În facultate a făcut volei, tenis și a fost aruncător de greutate. De scris s-a apucat în 1951 când a devenit redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică si Sport. În 1959 a ajuns reporter la Sportul Popular, Gazeta Sporturilor după Revoluție. A văzut pe viu 9 ediții ale Cupei Mondiale de fotbal. A publicat 27 de cărți! Despre edițiile de cupă mondială la care a fost, despre Nadia, despre Mircea Lucescu pentru care a nutrit un puternic sentiment de admirație si despre....Rapid. Pe 16 septembrie 1969, sub semnătura lui Ioan Chirilă, intra în tipografie cartea „Glasul roților de tren” dedicată primilor 44 de ani din istoria fotbalului giuleștean. Suporterii, la fel de inspirați ca autorul, au botezat-o „Biblia rapidiștilor”. Pentru orice rapidist, „Glasul roților de tren”, este, fără doar și poate, cea mai frumoasă carte dintre cele publicate de cel supranumit Patriarhul Presei Sportive. Pentru că ne-a lăsat moștenire această carte, numele lui Ioan Chirilă este așezat la loc de cinste în istoria Giuleștiului. Pe lângă ea, nea Vanea, cum i se spunea în presa sportivă, ne-a lăsat numeroase articole si reportaje despre Rapidul său de suflet, club față de care nu și-a ascuns niciodată dragostea. Multe dintre aceste scrieri formidabile au apărut în programele de meci editate în anii 80 de scriitorul Radu Călin Cristea, care i-a fost discipol. Un alt ucenic al lui Ioan Chirilă a fost scriitorul, cronicarul si dramaturgul Mircea M. Ionescu, alt împătimit al Giuleștiului. Ultimul său proiect de anvergură se află în arhiva ProTv. Se numește „Cupa Mondială povestită de Ioan Chirilă”. Fiecare episod al acestui serial are ca subiect o ediție a CM, începând cu cea din 1930. Filmările s-au consumat în 1998 si 1999. Într-o dimineață de duminică, pe 21 noiembrie 1999, Ioan Chirilă părăsea această lume. Ne-au rămas cărțile și vorbele sale nemuritoare.
“Nici nu sunt si nici nu voi fi rapidist. Am fost, deci am rămas”.
,, A fi rapidist înseamnă să înveţi de mic faptul că fără să ştii să pierzi nu te vei bucura niciodată cu adevărat de victorie. ”
N.B. Citatele sunt extrase din programele de meci editate de Radu Călin Cristea în anii ’80.
Credit foto 1: Mircea M. Ionescu. Ioan Chirilă, Mircea M. Ionescu, Eftimie Ionescu, Aurelian Brebeanu si Paul Slăvescu la CM de fotbal SUA 1994.
Credit foto 2: “Lumea noastră”. Ioan Chirilă, soția sa, actrița Iarina Demian, si cei doi băieți, Ionuț și Tudor.
Autor: Octavian Pescaru
înapoi