Marți 4 aprilie 1944 a fost o cea mai neagră zi din istoria Bucureștiului. Era o zi frumoasă, senină, de primăvară. România intrase în război pe 22 iunie 1941, dar frontul era departe de capitală și nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple. Oamenii se pregăteau de Paște, care în anul acela a căzut pe 16 aprilie. În fiecare zi aveau loc alarme de exercițiu. Așa a fost și pe 4 aprilie. Pe la ora 11.00 a avut loc un nou exercițiu antiaerian. Bucureștenii, sătui de atâtea simulări, s-au îndreptat alene către adăposturi, iar apoi și-au reluat treburile. La 13.45 sirenele au început să urle din nou, asurzitor. Cei mai mulți dintre bucureșteni au dat din mâini a lehamite. “Alt exercițiu, ăștia nu se mai potolesc”, și-au zis oamenii. Doar că de data asta nu mai era un exercițiu. Până atunci menajată, capitala României era atacată de aviația americană. În bombardamentul executat de piloții americani au murit aproape 3000 de civili și peste 2000 au fost răniți. Intre ei, sportivi, conducători și suporteri ai Rapidului.
Moartea vine din Italia
350 de avioane americane au fost trimise să bombardeze capitala României pe 4 aprilie 1944. Escadrila a decolat din sudul Italiei. „Condițiile atmosferice din zona Balcanilor au determinat o parte din această formație să abandoneze misiunea. Și-au continuat drumul către obiectiv 170 de bombardiere B-24 Liberator, care au intrat în spațiul aerian românesc între Calafat și Bechet începând cu ora 13.10”, scrie istoricul Alexandru Armă în cartea sa, Bucureștiul sub bombardamente, 1941-1944. Cele 170 de avioane americane au depășit în zbor Craiova și Slatina și, urmând calea ferată, au ajuns deasupra Bucureștiului. Istoricul Stelian Tănase a cercetat si el cele întâmplate în acea fatidică zi: Bombardierele au venit dinspre Chitila. Obiectivele strategice pe care aveau ordin să le atace erau Gara de Nord, Atelierele CFR Grivița, Triajul și Depoul de vagoane. România era atunci principalul producător de petrol al Europei și de aici plecau vagoanele-cisternă către Germania, povestește Tănase.
Bilanțul unui dezastru
Bombardamentul asupra Bucureștiului a durat aproape 2 ore. „Pe 4 aprilie 1944 s-a consemnat cea mai mare tragedie a Bucureștiului în secolul XX. În câteva minute au murit 3000 de oameni, peste 2000 au fost răniți iar 10.000 au devenit sinistrați. Numărul mare de victime s-a datorat faptului că o parte dintre bombele aruncate de valul doi de avioane, îndreptate către stațiile de cale ferată Gara de Nord și Chitila, au căzut în cartierele de locuințe din vecinătate, deoarece aviatorii americani s-au ghidat după fumul și praful provocate de atacul primului val. Ceasul de la Gara de Nord s-a oprit la 13.50, ora la care au căzut primele bombe”, dezvăluie Alexandru Armă.
La încheierea atacului, autoritățile au făcut un bilanț al dezastrului. Iată câteva crâmpeie din bilanț: „Gara de Nord a fost lovită de 6 ori. Gara Băneasa, de 4 ori. Gara Chitila, de 8 ori. 1000 de vagoane au fost distruse în Triaj”. Bombele au atins și trenuri care aduceau la București refugiați din zonele afectate de război, ceea ce a crescut numărul victimelor. Imagini filmate, existente în arhiva CFR, arată că aceste trenuri erau arhipline, iar refugiații călătoreau inclusiv pe acoperișul vagoanelor. Cele mai afectate cartiere au fost Cotroceni, Grivița și Gara de Nord, iar timp de mai multe zile, capitala nu a avut apă, curent și gaz.
„Aviația aliată a lansat un covor de bombe. Mai multe bombe au căzut pe lângă calea ferată, adică pe lângă țintă. Drept urmare au fost atinse sau complet distruse mai multe obiective civile. Pe lângă morți și răniți, au fost distruse 2800 de locuințe. Calea Griviței, de exemplu, a fost grav afectată de bombardament. Casele care existau de-a lungul actualului bulevard Dinicu Golescu au fost rase de pe fața pământului. Bunicul meu din partea mamei locuia aici, așa că la noi în casă s-a vorbit permanent despre 4 aprilie. Actualele blocuri de pe Dinicu Golescu au fost ridicate în anii ’50 pe maidanele apărute după bombardament. Aviația aliată a făcut ce-a vrut căci noi nu aveam mare forță de ripostă aeriană. Au lansat câteva bombe și prin centru, pe Calea Victoriei, în Piața Palatului. Ținteau comandamentul german și sediul Gestapo-ului”, spune istoricul Stelian Tănase.
În mod surprinzător, Podul Grant și pasarela Grivița, singurele două căi de acces din Calea Griviței în Calea Giulești au scăpat neatinse. Pasarela Grivița, aflată în apropierea stației de metrou Grivița, există și astăzi și este funcțională, dar podul Grant, în forma în care a supraviețuit bombardamentului, nu mai există. La finele anilor 1970, începutul anilor 1980, a fost ridicat actualul pod, dar stâlpii vechiului pod mai pot fi văzuți de-a lungul căii ferate, sub construcția actuală.
Giuleștiul - rănit de bombele aliate, Muzeul CFR și Gara Cuibușor – distruse
În 1944, stadionul Giulești era o bijuterie. Alături de ONEF, era considerat cel mai modern stadion al țării. Avea până și lift! La rândul sau, Giuleștiul, casa Rapidului, a căzut pradă bombardamentelor. Până la începutul lui 2023 s-a crezut că Giuleștiul a fost lovit în bombardamentul din 4 aprilie. În ianuarie 2023, istoricul Alexandru Armă a descoperit, în Arhivele Militare, noi fotografii ale bombardamentelor executate de aviația anglo-americană în intervalul aprilie-august 1944, din care rezultă că stadionul a scăpat neatins în 4 aprilie și, cel mai probabil, a fost lovit în 28 iunie. După fiecare atac aerian, americanii trimiteau un avion de recunoaștere care executa fotografii pentru a se vedea ce obiective s-au atins. Astfel, fotografiile făcute după 4 aprilie arată un Giulești neatins, însă cele realizate după bombardamentul din 28 iunie prezintă Giuleștiul lovit în mai multe puncte. Zonele bombardate sunt încercuite minuțios și se văd foarte clar pe fotografiile făcute la rezoluție foarte mare.
Imediat după bombardamente, echipe ale CFR-ului ieșeau pe teren și filmau urmările fiecărui atac. Pe una dintre aceste filmări se vede clar că peluza veche, cea dinspre Teatrul Giulești, este parțial distrusă. La fel turnul de la tribuna a doua, precum și ultimul sector de tribuna întâi dinspre actuala sală Rapid. Bombele au distrus inclusiv Muzeul CFR care se afla în complexul de astăzi al teatrului Giulești, în curtea interioară a stadionului, curte care se întindea până dincolo de actualul pod Grant. Ilie Popescu, inginer de meserie, enciclopedist și istoric al CFR-ului, știe pe de rost ce pagube materiale a suferit muzeul: Muzeul CFR a fost inaugurat odată cu stadionul, pe 10 iunie 1939. În curtea interioară exista o expoziție de material rulant, o locomotivă de epocă, un vagon de lux, Pullman, care aparținuse Regelui Carol al II-lea, săli unde erau expuse documente, fotografii, filme și alte lucruri de o valoare inestimabilă. Toate au fost distruse în bombardament. Odată cu stadionul și Muzeul CFR, a fost distrusă complet și Gara Cuibușor. Era situată în vecinătatea bazinului de polo de astăzi. Povestește Răducan Drăgan, cineast în cadrul CENAFER: Gara Cuibușor deservea o linie de cale ferată liliputană, un tren de divertisment. Această cale ferată cu ecartament mic a fost dată în folosință la inaugurarea din 10 iunie 1939 cu scopul de a fi folosită în activități educative străjerești.
Straja Țării era o organizație de stat înființată pentru îndrumarea și conducerea tineretului în ceea ce privește educația fizică, moral-religioasă, socială și națională.
Numele de Cuibușor îi vine de la noțiunea de cuib, care în termeni străjerești era o formă de organizare internă, fără vreo legătură cu cuibul legionar, mult mai cunoscut. Trenulețul pleca din gara Cuibușor, dădea roată stadionului și revenea în gară prin expoziția de material rulant. Toate au dispărut în bombardament, spune Răducan Drăgan.
Bombele au pus la pământ și alte obiective din vecinătatea stadionului Giulești: Liceul Aurel Vlaicu, Biserica Sfântul Gheorghe Grivița, Cimitirul Sfânta Vineri care a fost efectiv arat de explozii, zona Domenii etc.
Cimitirul 4 aprilie
În bombardamentul din 4 aprilie au murit, potrivit datelor oficiale, 2994 de civili. Printre morți s-a numărat renumitul umorist interbelic Vasile Vasilache, dar și sportivi, conducători sau suporteri ai Rapidului. Majoritatea morților au fost îngropați într-o latură a Cimitirului Calvin de pe Calea Giulești. Parohul cimitirului a confirmat acest lucru, însă a precizat că osemintele nu se mai află acolo. Rămășițele celor morți în bombardament au fost dezgropate undeva în anii 1970-1980 și strămutate într-un loc necunoscut. Nu se mai știe nici dacă a fost o groapă comună sau dacă au fost și gropi individuale. Multă vreme, locul de îngropăciune al celor morți în bombardament a fost denumit de oameni “Cimitirul 4 aprilie”. În ziua de astăzi nici o instituție nu deține date despre locul unde au fost transferate rămășițele.
Bombardați de Înviere
Bombardamentul din 4 aprilie a rămas în mentalul colectiv atât pentru numărul mare de morți cât și pentru faptul că a fost primul atac aerian la care a fost supusă capitala în Al Doilea Război Mondial. După 4 aprilie, atacurile au continuat, inclusiv asupra Bucureștiului. Au fost lovite rafinăriile din Prahova, Ploieștiul, Brașovul, Piteștiul, Turnu-Severin. Aviația anglo-americană a lovit chiar și pe 15 aprilie, cu câteva ore înainte de Înviere. „Paradoxal, atacurile aviației aliate nu au provocat adânci sentimente de ură contra anglo-americanilor”, spune Stelian Tănase. „În aprilie ’44, linia frontului era la Târgu Frumos-Iași-Pașcani. Prin aceste bombardamente, americanii, lovind în spatele frontului, urmăreau să dea o mână de ajutor rușilor. Deși au bombardat cu cruzime Bucureștiul și alte orașe, în rândurile populației nu au apărut puternice sentimente de ură contra agresorilor. Sentimentele erau cumva amestecate. Piloții lor, capturați, erau bine tratați. Importanți demnitari români îi vizitau și se asigurau că sunt în regulă”, povestește Tănase.
Ultimele bombardamente asupra capitalei au avut loc între 24 și 26 august 1944, dar de data asta germanii au fost cei care au atacat. Aviația germană a vizat numeroase obiective civile. Au fost lovite, printre altele, Palatul Regal, Teatrul Național, Ateneul Român, Palatul Telefoanelor ș.a.m.d.
Expoziția 4 aprilie
În memoria celor uciși în bombardamentele din primăvara-vara 1944, pe 4 aprilie 2023, în foaierul sălii Rapid, CS Rapid a organizat expoziția de fotografie intitulată „4 aprilie”, în cadrul căreia au fost expuse inclusiv fotografii la scară mare cu stadionul Giulești lovit de bombe. Cu acest prilej, au vorbit istoricii Alexandru Armă și Alin Spânu, Răducan Drăgan, cineast Cenafer, și Mircea Dorobanțu, directorul Muzeului CFR. Fotografiile prezentate ne-au fost puse la dispoziție de Arhivele Naționale prin directorul Cristian Anița, de Muzeul CFR și de istoricul Alexandru Armă.
înapoi