Așa i se spune Michaelei Pogăcean de vreo 50 de ani. Mama gard! A fost una dintre cele mai valoroase alergătoare de viteză din istoria atletismului românesc. Bucureșteancă de origine, Michaela a venit în Giulești în 1978 și a rămas aici până în 1992 când și-a încheiat cariera sportivă cu peste 20 de titluri naționale în portofoliu. Sunt atât de multe, încât până și ea le-a uitat numărul. Chiar dacă a concurat și în întrecerile de ștafetă 4 x 100 și 4 x 200, probele sale de bază au fost 60 și 100 de metri garduri. Practic, Michaela Pogăcean a fost urmașa Valeriei Bufanu, bronz olimpic la Munchen 1972, la suta de metri garduri. Cât timp a îmbrăcat tricoul vișiniu, Michaela a avut un singur antrenor, pe regretatul Mihai Zaharia:”Omul ăsta a fost extraordinar. Bun antrenor, înțelegător, sufletist și săritor. Orice problemă aveai, te duceai la el și ți-o rezolva. Am lucrat și cu soția sa, Geta, tot antrenoare de atletism”, își amintește Michaela. În 14 ani petrecuți în Giulești, Michaela Pogăcean a doborât 28 de recorduri naționale. Este singura atletă din România care a alergat 100 m garduri sub 12 secunde și 80 de sutimi. Și a reușit această performanță de 12 ori. A reprezentat România la mondiale și la europene. Are în palmares două medalii de bronz cucerite la europenele de sală de la Budepesta 1988 și Glasgow 1990. În proba sa favorită, 60 de metri garduri. De fapt, de la garduri i se și trage porecla pe care i-au dat-o colegele de club.
Astazi, cu ocazia zilei sale de naștere, Michaela primește aplauzele rapidiștilor. La mulți ani Mama gard, Michaela Pogăcean!
înapoi