Spuneam recent, în prezentarea meciului de handbal Rapid v Ikast, că, de-a lungul timpului, galeria Rapidului a fost inspirată în manifestările ei de generații de scriitori, poeți, muzicieni, oameni de cultură într-un cuvânt. E de notorietate faptul că Rapidul a avut întotdeauna foarte mulți susținători proveniți din mediul artistic si literar. Ei bine, din acest mediu a apărut și celebra scandare, etalată și în ziua de astăzi cu mândrie de galeria vișinie, dedicată lui Dan Coe, jucătorul pe care suporterii Rapidului îl privesc în continuare ca pe un erou al Giuleștiului. La originea acestei scandări se află George Tudor (12 februarie 1926 – 10 ianuarie 1992), poet, traducător, client al Securității care l-a torturat în beciurile sale, jucător de rugby la Locomotiva Grivița Roșie și apoi antrenor. Fiu de ceferist, George Tudor s-a născut în cartierul Grivița iar în 1949 a devenit absolvent de Drept. N-a practicat niciodată meseria de jurist, în schimb a început să scrie poezii, să traducă din latină, franceză, engleză și germană și să scrie cronică sportivă. George Tudor se asemăna mult cu Păstorel Teodoreanu, alături de care, de altfel, a sorbit în numeroase ocazii într-o tavernă din Piața Rosetti, loc de întâlnire al boemei bucureștene. Scriitorul Ion Lazu (n. 1940) l-a cunoscut pe George Tudor chiar la locul faptei: “Om de pahar, îndrăgind boema, s-a făcut faimos prin viața de noapte la cârciuma Singapore din Piața Rosetti, dar intra haiducește în orice altă speluncă de cartier sub imboldul clipei, mereu combatant, mereu comunicativ, bon-viveur, cu nonșalanță, recitând la nesfârșit din sine și din clasici, spre bucuria convivilor. Sau abordând, după caz, temele de strictă specialitate ale literaturii, artei…”, scrie Ion Lazu pe blogul său.
Porecla lui George Tudor era “Ahoe”! Așa îl știa tot orașul și această poreclă a venit cât se poate de natural. De fiecare dată când intra într-un local sau când se întâlnea cu cineva, George Tudor lansa, drept salut, această tiradă:”Un salut din vechea Troie! Ahoe! Și-nc-odată că e voie! Ahoe!” De altfel, Ahoe a devenit și numele său de scenă. Se semna fie Ahoe, fie George Tudor “Ahoe”. Poeziile sale se regăsesc inclusiv în programele de meci ale Rapidului editate în anii ’80 de Radu Călin Cristea, și el om de litere. Pe lângă marea sa pasiune, rugby-ul, George Tudor era o prezență constantă la meciurile de fotbal jucate de Rapid pe stadionul Giulești, descris de RC Cristea drept “o oază de libertate, într-o societate plină de constrângeri”. Prezența lui Ahoe în rândurile suporterilor rapidiști, contactul permanent cu ei, a făcut ca salutul sau să fie preluat firesc de galerie. Cine, în ce an, cu ce prilej a fost transferat salutul lui Ahoe în tribuna Giuleștiului nu am reușit să aflu. Am vorbit cu mai mulți suporteri din galerie veche și toți plasează apariția acestei scandări după 1981. Și asta pentru că în 1981 a murit Dan Coe. “Ministrul Apărării”, cum era poreclit de suporteri, fusese găsit spânzurat de clanța ușii într-un apartament din Koln, pe 19 octombrie 1981, la scurtă vreme după ce vorbise la Radio Europa Libera despre ceee ce se petrecea în România comunistă. Cum la vremea respectivă apăruse zvonul că moartea lui Dan Coe nu fusese o sinucidere ci un asasinat comis de oameni ai Securității, rapidiștii au completat salutul lui George Tudor Ahoe cu numele lui Dan Coe pentru a-l păstra pe capitanul Rapidului în memoria colectivă dar și din spirit de frondă față de Securitate și de Partidului Comunist Român. Așa s-a născut această scandare care face să se cutremure Giuleștiul și în ziua de astăzi: “Un salut din vechea Troie! Ahoe! Și-nc-odata că e voie! Ahoe! Pentru faima lu’ Dan Coe! Ahoe!” Iar undeva în anii ’90, Uniunea Scriitorilor a înființat Premiul pentru Literatură Sportivă George Tudor Ahoe!
Autor: Octavian Pescaru
înapoi