Istorie

Secția de handbal a clubului Rapid București a fost înființată în 1934. În anii următori, echipa a jucat în campionatul în 11 jucătoare al regiunii București, precum și în Campionatul Național. Din 1951 începe să se dezvolte și handbalul în 7 jucătoare, iar Rapid va câștiga în deceniul următor cinci titluri: unul la handbal în 11 (1961) și patru la handbal în 7 (1961, 1962, 1963, 1967). Între anii 1960-1970, echipa s-a clasat constant pe podium, ocupând locul al doilea în 1964 și 1966, respectiv locul al treilea în 1965, 1968 și 1969. În toată această perioadă echipa a fost antrenată pe rând de Francisc Spier, Gabriel Zugrăvescu, din nou Francisc Spier și Pompiliu Simion. Cu Gabriel Zugrăvescu pe banca tehnică, Rapid a câștigat cel mai important trofeu din istoria clubului, Cupei Campionilor Europeni, în 1964, după o finală foarte echlibrată cu formația daneză Helsingør IF, scor 14-13.
Cu un an înainte, echipa ajunsese până în semifinalele competiției. Rapid avea să ajungă din nou în semifinalele Cupei Campionilor în 1968.

În 1970, în mod surprinzător după clasarea timp de 10 ani pe podiumul campionatului intern, echipa Rapid retrogradează în divizia secundă. După doar un an petrecut în Divizia B, Rapid București revine în prima divizie. Anii '70 reprezintă o perioadă mai puțin fastă în istoria clubului. Cu excepția unui loc 4 obținut în 1977, echipa bucureșteană s-a clasat în general în jumătatea de jos a clasamentului Campionatului Național.[5] În 1979, echipa a retrogradat din nou și a rămas în divizia secundă până în 1984, când a promovat, reușind apoi să ocupe chiar un loc 4 în 1986.

În anii '90, Rapid a revenit pe podiumul Ligii Naționale și a jucat și două finale ale Cupei României. În 1993, formația bucureșteană, condusă de antrenorul Tiberius Milea, a câștigat Cupa IHF, după ce a învins în finală echipa franceză CSL Dijon. La întoarcere, echipa a avut parte de o manifestare entuziastă în Gara de Nord și a fost primită de ministrul transporturilor și președintele FRH.

În anul 2000, cu Vasile Mărgulescu și Constantin Popescu ca antrenori, Rapid București a câștigat Cupa Orașelor, terminând competiția neînvinsă. În finală, echipa românească a învins formația daneză Randers HK.[7] În 2001, Rapid a jucat finala mică a Supercupei Europei ediția 2000, competiție desfășurată cu întârziere datorită programului încărcat al echipelor participante.

În 2003, Rapid a câștigat Liga Națională, iar în 2004 Cupa României, avându-l ca antrenor pe Gheorghe Covaciu. A urmat un declin, iar în 2010 echipa a retrogradat în Divizia A.

Au urmat din nou ani dificili, cu o luptă permanentă pentru menținerea în Liga Națională, ori pentru promovarea din Divizia A, având în lot mai multe jucătoare tinere, dar și jucătoare experimentate ca Alina Dobrin, Cristina Niculae, Roxana Bodîrlău sau Mihaela Doica.

În sezonul 2019-2020, Rapid a reușit promovarea în Liga Națională. Noua conducere a Clubului Sportiv Rapid București și-a propus să readucă echipa feminină de handbal în prim plan. Și a reușit! La finalul sezonului 2021-2022, Rapid, cu spaniolul Carlos Viver pe bancă, reușea să cucerească titlul de campioană a României după o luptă la baionetă cu CSM București. Deși a abordat Liga Campionilor din postura de debutantă în noul format, Rapid a devenit marea revelație a competiției! După șase etape disputate în Liga Campionilor, Rapid a rămas singura echipă neînvinsă!