”Giuleștina, feminino, iar te pupă Giuleștino!” 31 de ani de la câștigarea Cupei IHF!

image

”Giuleștina, feminino, iar te pupă Giuleștino!” 31 de ani de la câștigarea Cupei IHF!

Astăzi, 15 mai, se împlinesc fix 31 de ani de la această formidabilă performanță a handbalului giuleștean iar cuvintele din titlu, prinse între ghilimele, au reprezentat titlul de pagină dat de jurnalistul și scriitorul George Stanca în Evenimentul Zilei, publicație la care scria în acea perioadă. Cupa IHF a fost al doilea trofeu european cucerit de handbalul feminin din Grant după CCE adjudecată în 1964. 

În acel sezon, campania europeană a Rapidului a început în septembrie 1992 cu o dublă victorie în fața grecoaicelor de la ASE Doukas. 
În optimi s-au înclinat în fața rapidistelor olandezele de la Zeeman Vasgoed Zwag, care au cedat, la fel ca grecoaicele, în ambele manșe. 
În sferturi, Căprioarele au avut parte de un meci dramatic cu Politehnik Minsk. În tur, la Minsk, a fost 28-21 pentru bieloruse dar fetele noastre au reușit un retur fabulos. În Giulești au câștigat cu 27-20 și s-au calificat datorită golului în plus marcat în deplasare. Golul calificării a fost înscris în ultimele secunde de joc de Florica Ivan. 

Dramatismul din sferturi s-a păstrat și în semifinala jucată cu SC Leipzig. Rapid a pierdut în Germania cu 26-21. În retur, la finalul timpului de joc, tabela arăta exact același scor ca la Leipzig dar în favoarea rapidistelor. Și pentru ca meciul să fie de neurmărit pentru cardiaci s-a trecut la loviturile de departajare, unde rapidistele au câștigat cu 5-4. Cea mai bună jucătoare a Rapidului a fost portărița Mihaela Ciobanu care a făcut adevărate minuni. Covârșită de emoție, Sorina Kosinski Arvatu nu a putut să privească executarea aruncărilor de la 7 m. La final, suporterii s-au revărsat literalmente pe parchetul unei săli cu totul și cu totul neîncăpătoare pentru cei care au vrut să vadă meciul pe viu. 

A venit apoi finala, care a fost câștigată mai ușor decât se aștepta orice suporter vișiniu. În Giulești, cu sala transformată într-un vulcan în erupție, rapidistele le-au executat pe franțuzoaicele de la Dijon cu 28-16. În retur au câștigat franțuzoaicele cu 24-22 dar n-a mai contat. 

La întoarcerea în Bucuresti, căprioarele au mers direct pe stadionul Giulești unde era în toi meciul de campionat cu Inter Sibiu. Au făcut turul de onoare cu trofeul în brațe iar după meci, suporterii au blocat Calea Giulești sărbătorindu-le pe fetele care părăseau stadionul. „Cinste lor, cinste campioanelor!” și „Cinste lor, cinste rapidistelor!” au fost scandările favorite ale rapidiștilor în acea zi de 15 mai 1993. 

Același George Stanca, scria în EvZ: “Cupa e pe pământ giuleștean. Proprietar: Giuleștina feminina.”

Lotul Rapidului care a intrat în istorie în primăvara 1993: Mihaela Ciobanu, Carmen Petrescu, Mari Doiciu – căpitan, Sorina Lefter, Marinela Fînaru, Diana Mirea, Mioara Cipăian, Gabriela Dimcescu, Florica Ivan, Florina Dobre, Mihaela Chitoroagă, Sorina Arvatu Kosinski, Adriana Stanciu, Florentina Firu Ciubotaru. Antrenori: Tiberius Milea si Nicolae Diaconu.

minino, iar te pupă Giuleștino!” 31 de ani de la câștigarea Cupei IHF!

Astăzi, 15 mai, se împlinesc fix 31 de ani de la această formidabilă performanță a handbalului giuleștean iar cuvintele din titlu, prinse între ghilimele, au reprezentat titlul de pagină dat de jurnalistul și scriitorul George Stanca în Evenimentul Zilei, publicație la care scria în acea perioadă. Cupa IHF a fost al doilea trofeu european cucerit de handbalul feminin din Grant după CCE adjudecată în 1964. 

În acel sezon, campania europeană a Rapidului a început în septembrie 1992 cu o dublă victorie în fața grecoaicelor de la ASE Doukas. 
În optimi s-au înclinat în fața rapidistelor olandezele de la Zeeman Vasgoed Zwag, care au cedat, la fel ca grecoaicele, în ambele manșe. 
În sferturi, Căprioarele au avut parte de un meci dramatic cu Politehnik Minsk. În tur, la Minsk, a fost 28-21 pentru bieloruse dar fetele noastre au reușit un retur fabulos. În Giulești au câștigat cu 27-20 și s-au calificat datorită golului în plus marcat în deplasare. Golul calificării a fost înscris în ultimele secunde de joc de Florica Ivan. 

Dramatismul din sferturi s-a păstrat și în semifinala jucată cu SC Leipzig. Rapid a pierdut în Germania cu 26-21. În retur, la finalul timpului de joc, tabela arăta exact același scor ca la Leipzig dar în favoarea rapidistelor. Și pentru ca meciul să fie de neurmărit pentru cardiaci s-a trecut la loviturile de departajare, unde rapidistele au câștigat cu 5-4. Cea mai bună jucătoare a Rapidului a fost portărița Mihaela Ciobanu care a făcut adevărate minuni. Covârșită de emoție, Sorina Kosinski Arvatu nu a putut să privească executarea aruncărilor de la 7 m. La final, suporterii s-au revărsat literalmente pe parchetul unei săli cu totul și cu totul neîncăpătoare pentru cei care au vrut să vadă meciul pe viu. 

A venit apoi finala, care a fost câștigată mai ușor decât se aștepta orice suporter vișiniu. În Giulești, cu sala transformată într-un vulcan în erupție, rapidistele le-au executat pe franțuzoaicele de la Dijon cu 28-16. În retur au câștigat franțuzoaicele cu 24-22 dar n-a mai contat. 

La întoarcerea în Bucuresti, căprioarele au mers direct pe stadionul Giulești unde era în toi meciul de campionat cu Inter Sibiu. Au făcut turul de onoare cu trofeul în brațe iar după meci, suporterii au blocat Calea Giulești sărbătorindu-le pe fetele care părăseau stadionul. „Cinste lor, cinste campioanelor!” și „Cinste lor, cinste rapidistelor!” au fost scandările favorite ale rapidiștilor în acea zi de 15 mai 1993. 

Același George Stanca, scria în EvZ: “Cupa e pe pământ giuleștean. Proprietar: Giuleștina feminina.”

Lotul Rapidului care a intrat în istorie în primăvara 1993: Mihaela Ciobanu, Carmen Petrescu, Mari Doiciu – căpitan, Sorina Lefter, Marinela Fînaru, Diana Mirea, Mioara Cipăian, Gabriela Dimcescu, Florica Ivan, Florina Dobre, Mihaela Chitoroagă, Sorina Arvatu Kosinski, Adriana Stanciu, Florentina Firu Ciubotaru. Antrenori: Tiberius Milea si Nicolae Diaconu.